Ascult…

Imi pare atat de rau ca sunt asa cum sunt.
Imi pare rau ca indepartez pe toata lumea.
Imi pare rau ca nu spun prea multe.
Imi pare rau ca sunt asa de dificila.
Prea complicata ca oamenii sa ma inteleaga.
Poate de asta multi pleaca in final…
Trebuie sa fie vina mea.
Imi pare rau, nu stiu de ce sunt asa, sincer!
Si nu stiu cum sa schimb toate astea.
Imi pare rau ca atunci cand vorbesti, eu tac.
Poate ca sunt prea prinsa in ceea ce spui.
E asa frumos, cand oamenii vorbesc.
Stii.
Ma pierd in cuvintele tale si ochii tai.
Felul in care corpul tau ajuta sa articulezi ceea ce spui.
Sau poate e doar cand spui ceva, iti plimbi degetele prin par.
Imi place sa ascult, prefer sa ascult decat sa spun.
Poate pare ca nu-mi pasa.
Dar poate imi pasa prea mult.
Ma pierd, uit sa mai vorbesc, dar crede-ma, sunt atatea lucruri pe care vreau sa le spun.
Poate le voi impartasi cu tine.
Asa ca te rog nu ma lasa.
Mai vorbeste, vreau sa aud.
Din nou imi pare rau ca ma impedic in tot ceea ce spun.
Doar ca sunt atat de pierduta.
Poate ca un copac mi-a atras privirea sau o pasere, poate felul cum acea cladire e construita.
La naiba, poate e totul.
Viata e asa frumoasa.
Nu stiu cum sa-ti explic tie ceea ce simt, defapt…nimanui.
Dar, imi pare atat de rau.
Nu vreau sa-ti faci griji.
Poate nu intelegi.
Doar…nu pleca.
Pot fi frumoasa, promit!
Asa ca nu pleca, mai vorbeste-mi.
Ascult. : )

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s