E greu…

M-am uitat din nou la el si am luat in considerare ideea de a pune in cuvinte faptul ca in fiecare dimineta cand ma trezesc, ma simt ca si cum ceva ma apasa pe piept, iar acel ceva e lumea si stiind ce se afla acolo imi ingreuneaza respiratia. Si m-am mai gandit sa spun cum ca noaptea imi ia ore pana adorm din acelasi motiv. Sa traiesti e atat de greu de indurat incat adesea ma face incapabila si de altceva. Dar tot ce am putut spune a fost: ”Voi fi bine…” Si am spus-o pentru ca sper sa fie adevarat. Pentru ca stiu cum poate fi viata, si o sa continui sa merg inainte cu sentimentul ca toata greutatea lumii ma apasa pe coaste. Si voi astepta pana cand aceasta greutate va deveni din ce in ce mai usoara pentru ca stiu ca pana la urma va fi bine. Pentru ca am simtit iubire neconditionata si caldura soarelui pe pielea mea in bataia vantului, si am vazut-o pe mama zambind cu adevarat. Asa ca n-o sa-i dezamagesc pe cei pe care ii iubesc, si o sa incerc sa apreciez soarele si voi fi mereu acolo pentru mama mea. Pentru ca acesti oameni si aceste lucruri imi inconjoara viata, ei merita.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s