Be ok…

efddfeAcum ceva vreme am trecut printr-o perioada mai grea din viata mea: un deces, o relatie frumoasa a luat sfarsit, schimbari mult si bruste. Cand asemenea lucruri se intampla devii vulnerabil si neajutorat. La fel s-a intamplat si cu mine. Am cazut intr-o depresie urata din care simteam ca nu o sa mai scap. Ma simteam singura intr-o mare de oameni, uitasem cum sa fiu eu. M-am considerat aproape toata viata mea o persoana curajoasa si nu am vrut sa cer ajutor, insa ca orice om, am limite si intr-o seara nu mi le-am mai putut depasi asa ca am cazut prada lacrimilor. Simteam un gol imens in inima pe care nu-l puteam umple cu nimic si simteam ca toata durerea lumii ma apasa pe coaste. Pierdusem ceva din mine si nu stiam ce si nici nu reuseam sa regasesc ceea ce pierdusem.

Am incetat sa ma mai inchid in sine asa ca am apelat la prieteni. Fie ca va vine sau nu sa credeti, exista in lume oameni carora chiar le pasa fara vreun motiv anume, le pasa fiindca esti tu si fiindca ei vor sa te protejeze. Asa ca incet, incet am inceput sa-mi revin.

Poate pana acum credeati ca fac acest post pentru a ma plange, dar nu. Stiu ca nu sunt singura care a trecut printr-o perioada de pierdere si vreau sa ajut pe cei care inca nu s-au regasit pentru ca nimic nu e mai rau decat sa treci printr-o durere imensa singur…

E greu la inceput, e greu sa vrei sa te ridici din pat si sa spui : ”Today will be worth it!” Simti ca oricum nu are nici un rost, dar crede-ma…zambeste…zambeste si spune ca totul va fi ok…e primul lucru pe care il poti face. Eu am inceput cu ceva ce imi place, iar acel lucru a fost un maraton Harry Potter. XD asta a functionat ca starter point pentru mine.

Am incercat sa imi tin mintea ocupata cu lucruri marunte…teme, curatenie, desenam, citeam…orice sa ma tina departe de gandurile negre. Si am invatat sa nu mai tin in mine…plangeam…imi cufundam capul in perna si lasam totul afara.

Mai tarziu am invatat sa ma iubesc, sa fiu in armonie cu mine, sa imbratisez fiinta imperfecta care sunt si sa ma accept asa cum sunt. Am facut asta pentru ca am realizat ca daca eu nu ma iubesc, nimeni altcineva nu o va face.

In cele din urma, incet, incet…am ajuns aici. Am realizat ca sunt ceea ce sunt, ca ceea ce s-a intamplat e in trecut si ca totul va fi bine. Poate acum e greu, dar va fi bine…stiu ca va fi…

Cu alte cuvinte, stiu ca uneori pare ca nu exista nici o scapare si ca totul se darama sub picioarele tale, dar (stiu ca va suna foarte clicheeic) fiecare sfarsit e un nou inceput.

Inconjoara-te de oamenii pe care ii iubesti si care te iubesc, fa ceea ce iti place, iubeste-te pe tine, accepta faptul ca exista si durere uneori…treci peste chiar daca pare imposibil. Eu cred in tine!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s