Fractura de emotii

”Zambeam. Zambeam larg, nu mai zambisem asa de o buna perioada, desi daca stau acum sa ma gandesc, cred ca a fost ultima data cand am zambit. Acum doar ma prefac, am devenit artista, am invatat sa falsez zambete mai usor decat orice.

Era o seara racoroasa, vantul adia usor, dar rece. Voiam ca totul sa fie perfect, planuiam momentul asta de 3 luni. Desi eram groaznic de obosita, n-aveam de gand sa las oboseala sa-mi strice seara. Tineam in mana o cutie in care se afla un tort plin cu frisca, preferatul lui. In ghiozdanul meu se afla o cutie mica, neagra. In ea statea asezat un ceas argintiu barbatesc, unul pe care mi s-a dus jumatate din salariu, insa nu conta. Stiam sigur ca o sa-i placa. Printre toate astea mai erau agatate de corpul meu si o servieta cu acte de la munca si o plasa in care se afla o sticla de vin, aleasa cu grija de pe raftul de sus, cel cu vinuri bune, din supermarket. Mergeam usor, incercand sa nu ma impiedic, greutatea lucrurilor pe care le caram, ingreunandu-mi existenta un pic. In timp ce mergeam ma gandeam la o mie de lucruri o data. Ma gandeam la cat de fericita eram acum, ma gandeam la cat de mizerabil ma simteam cu ceva ani in urma, ma gandeam la cum a aparut el ca un inger printre nori negri si m-a ridicat din balta noroioasa in care ma aflam. Inconstient, un zambet mi-a aparut din nou pe fata. Ma fascineaza modul in care un strain poate deveni atat de repede si de neasteptat centrul Universului cuiva, cum dintr-o data totul se schimba si iubirea te loveste ca un tren.

Cand am ajuns in fata blocului, m-am uitat instinctiv catre geamĀ : luminile erau stinse in casa. M-am gandit ca poate dormea, obosit dupa munca. Am zambit si m-am indreptat catre usa apartamentului. Simteam fluturi in stomac, imaginandu-mi reactia lui cand va vedea tot ce am pregatit pentru ziua lui. Am deschis usa usor, dorind sa fiu cat mai silentioasa. Mi-am asezat incaltarile la usa si am lasat toate lucrurile in bucatarie. Nu eram pregatita pentru ceea ce a urmat.

Cand m-am apropiat de usa dormitorului, am auzit niste sunete infundate, un sentiment de greutate mi-a invaluit sufletul, negam gandurile care imi treceau prin minte atunci. Insa dupa ce am deschis usa usor, realitatea m-a lovit peste fata. Doua siluete se imbinau pasional deasupra cearsafurilor mele crem, se miscau cu o muzicalitate murdara. Fiecare sunet si miscare aruncand cutite de durere fix in inima mea. Atunci am ramas uimita de altceva. Am ramas uimita de cat de repede se transforma iubirea in durere, de cat de repede cel pe care l-ai iubit devine cel care te-a ranit cel mai tare. Am inchis usa incet, observand ca cei doi nu si-au dat seama ca au asistat la moartea mea emotionala. Cu o fata lipsita de emotii, am iesit pe usa si am plecat, lasand in urma fiecare bucatica din inima mea.

M-am trezit din nou mergand cu o mie de ganduri in minte. Insa de data asta gandurile erau exact opusul a celor pe care le avusesem cu jumatate de ora in urma. Ma gandeam la cum iti ia o eternitate sa iti pui increderea in cineva si la cum iti ia o secunda sa perzi acea incredere. Ma mai gandem ca poate e vina mea. De ce ma invinovateam eu pentru o greseala facuta de elĀ ? Poate era din cauza socului. Poate din cauza socului inca nu varsasem nici macar o lacrima. Poate undeva, in adancul sufletului, ma asteptam la asta. Incercam sa gasesc un raspuns la o intrebare care nici macar nu exista.

Au trecut doua saptamani. Doua saptamani de cand am iesit pe usa, doua saptamani de apeluri nepreluate si de mesaje necitite. Inca nu am plans, insa cred ca asta se intampla din cauza faptului ca nu am vrut sa infrunt situatia. Nu l-am vazut de atunci, ultima imagine cu el fiind cea in care isi plimba disperat mainile pe coapsele unei femei fara nume. Nu voiam sa-l vad pentru ca stiam ca in momentul in care-l voi vedea, voi realiza ca totul s-a risipit in aer si ca nimic nu va mai fi la fel.

Am stat si am repetat in minte fiecare detaliu al vietii noastre impreuna, am cantarit fiecare posibilitate si am privit totul printr-un ochi obiectiv. Din orice punct m-as fi uitat, povestea se incheiase. Acum intelegeam ca romanele de dragoste pline de clichee pe care le citeam nu erau decat povesti, realitatea era altfel. Realitatea era o femeie marsava, ce imi afisa un zambet viclean insa era mai sincera decat orice iluzie de fericire pe care mi-o facusem. Am constat ca nu era vina nimanui. Nu avea rost sa arunc cu noroi si cuvinte imorale in el. Poate ca sufletul meu suferea in tacere acum, insa totul va fi bine mai tarziu. M-am ridicat si am plecat sa infrunt situatia, inarmata cu rabdare si cu un gol in locul in care ar fi trebuit sa-mi fie inima

 

Astazi sunt bine.”

Advertisements

Without sadness

Why are we so mad at sadness? Why are we afraid of being sad? Why do we feel like our own tears burn our skin? I still haven’t found the answer, but…I’m no longer afraid of sadness. To me, sadness is the purest and most honest emotion. Why? Because nobody lies when they say that they are sad. We can fake happiness so easily, we can pretend that everything is fine, we can paint smiles over our cries. But when we finally admit that we are sad…we are honest. People don’t wanna be seen as sad, unhappy, miserable. But why? Why do we run away from the purest and most honest emotion? Happiness without sadness wouldn’t be possible anyways…

Iubire si serenitate

Deci, eu sunt intr-o relatie de doi ani si ceva. Vad atatia oameni care considera ca intr-o relatie trebuie sa ai fluturasi in stomac mereu, ca inima trebuie sa-ti bata tare cand vezi persoana iubita, ca trebuie sa dormiti cu picioarele incolacite si ca mutatul impreuna o sa te faca sa te simti in al noualea cer.

Dar nu e asa, cel putin nu pentru mine.

Fluturasii se opresc dupa un timp, inima ta nu o mai ia razna cand ii vezi, in schimb, totul devine calm si protector. Cand va luati in brate simti cum inima ta bate incet, si sunetul respiratiei lor te poarta catre confort. Nu se mai simte ca o abundenta de emotii, se simte ca…acasa.

Nu mai dormiti imbratisati in fiecare noapte, cu picioarele incolacite atat de tare incat nu mai stii care sunt ale tale si care sunt ale lui.

In schimb, dormiti confortabil, unul langa celalalt, cateodata spate in spate. Dar in fiecare noapte, te trezesti cocolosindu-te langa el. Il iei de mana sau ii mangai parul pana adoarme, iar el te tine in brate cateva minute.

Saruturile nu mai sunt tot timpul romantice si pline de pasiune. Dar devin atat de diverse. Saruturi reci atunci cand mancati inghetata, sarututi lipicioase din cauza siropului pentru clatite, saruturile de ”plec acum, ne vedem mai tarziu”, saruturile de ”noapte buna” si tot asa.

Iubire nu e intotdeauna ca o flacara imensa ce te invaluie si te face rebel si pasional, iubirea e serenitate.

Partea 1

Ai pleca azi daca ai putea, nu-i asa? Pamantul e o harta de comori unde fiecare loc este marcat cu X. Padurea iti arata toate culorile tale preferate, muntii canta melodia ta preferata, daca stai nemiscat poti jura ca auzi Pamantul cum iti sopteste numele. Poate ca pare egoist, dar pentru mine tu esti un cufar de comori. Sper ca vei ramane, pentru ca te-as urma oriunde daca as putea tine pasul.

Paradis etern

M-ai luat de mana, ti-a lipit buzele de gatul meu, ti-ai asezat inima ta peste a mea si ti-ai trasat initialele tale cu degetul pe spatele meu. Mi te-ai daruit in doze mici si cu pasi marunti. M-am indragostit de tine la fiecare pas. Ai devenit scaparea mea dintr-o lume imbibata cu ura si egoism, mi-ai oferit un loc in pieptul tau si m-am scufundat prea adanc in inima ta. Pentru mine tu esti paradis etern.

It’s about you

It’s not about them or about anybody else, it’s about you! You’re so afraid of commitment that you can’t think straight. You just think that the other person will appear and magically make everything better. They can’t do that, they’re only human! Don’t indulge in sappy, romantic ilusions that have been imprinted in your mind by hundreds of rom-coms, that’s not what love is about! Love doesn’t consist of boxes of chocolates, drunken sex, pebbles in the window, and romantic kisses at the airport. Love is about sacrifice, about putting the other person first, it’s about the fights you have, the tears you spill, the doubts that somehow creep inside your mind, the late night talks and every other small thing that makes love beautiful. And even if sometimes it may hurt, it may make you insane, it’s all worth it. And if you’re gonna start running from love just because you think it’s supposed to be some magical, sparkly, pink potion that will make you fly above cloud 9 then you’re gonna miss out on an amazing ride through life.

When I first met you…

When I first met you, you smelled like nicotine and cologne, I smelled like coffee and old books.

When I first met you, I saw stars in your eyes, you saw pain in mine.

When I first met you, you spoke so smoothly and easy, I was choking on my words.

When I first met you, you already knew I was the one, I denied it.

When I first met you, you were brave, I was scared.

When I first met you, you tried to get closer, I tried to get further.

When I first met you, you wanted to see the world, I wanted to hide.

When I first met you, you wanted to love, I wanted to disappear

When I first met you, you fell in love and so did I.