Ce e un suflet pereche?

Ei bine, e un fel de cel mai bun prieten doar ca…e mai mult de atat.

E singura persoana care te cunoaste mai bine decat te cunosti tu.

E persoana ce te face mai bun, defapt tu te faci mai bun, ea doar te inspira.

E persoana ce iti sterge lacrimile de fiecare data cand esti trist si iti imita zambetul de fiecare data cand esti fericit.

E singura persoana care iti vede sclipirea din ochi si frica din suflet.

E singura persoana care te ia si cu bune si cu rele.

E singura persoana care e acolo inainte de furtuna, in timpul ei si dupa ce trece.

E singura persoana care iti va spune intotdeauna adevarul, si care te va tine cu picioarele pe pamant.

E persoana in jurul careia poti fi cel mai adevarat tu.

Si, indiferent de ceea ce se va intampla, o vei iubi mereu.

Advertisements

Cum?

Cum se poate ca vorbele tale sa fie atat de pline de sentimente,

Insa tu sa fii doar o umbra goala

De care m-am lovit ieri?

O amintire a unei intamplari

Ce imi danseaza prin minte?

Unde e sclipirea?

Unde e tipatul fericirii?

Vreau sa stiu unde le-ai pierdut.

Poate intr-o balta lasata de ploaia de saptamana trecuta

Sau poate intr-un colt al camerei in care ai spart pahare.

Cauta sclipirea si pune-o inapoi in ochii tai

 

Incheiere

Daca te hotarasti sa ma lasi,

Macar inchide usa in urma ta.

Pentru ca vantul rece

Ce l-ai lasat cand ai plecat,

Inca mai intra neinvitat

Si adie prin casa,

Lasand un aer rece.

Asta ma face sa imi amintesc de tine

Si bineinteles ca ma face curioasa.

Asa ca din cand in cand

Iti urmez pasii pe care i-ai lasat in urma.

Si de fiecare data cand te vad,

Tu esti bine.

Dulce intuneric

Depresia e ca o furtuna.

Incepe incet,

Mancandu-te incet,

Apoi devine mai puternica,

Si provoaca mai multe distrugeri.

Apoi se opreste,

Si tu crezi ca esti mai bine,

Ca totul e mai ok.

Ca si cum e sigur sa iesi afara acum,

Si sa te bucuri de lucrurile bune pe care viata le ofera

Ca lumina de dupa furtuna.

Si apoi, de nicaieri,

Te loveste din nou,

Trantindu-te,

Ma tare decat inainte,

Pana cand nu mai esti.

Te inghite,

Iti incetoseaza vederea.

Deci nu mai poti vedea

Cat de aproape de sfarsit esti.

Si multi nu reusesc sa iasa,

Gandindu-se ca singurul mod

De a opri furtuna,

E sa se termine pe ei.

Be ok…

efddfeAcum ceva vreme am trecut printr-o perioada mai grea din viata mea: un deces, o relatie frumoasa a luat sfarsit, schimbari mult si bruste. Cand asemenea lucruri se intampla devii vulnerabil si neajutorat. La fel s-a intamplat si cu mine. Am cazut intr-o depresie urata din care simteam ca nu o sa mai scap. Ma simteam singura intr-o mare de oameni, uitasem cum sa fiu eu. M-am considerat aproape toata viata mea o persoana curajoasa si nu am vrut sa cer ajutor, insa ca orice om, am limite si intr-o seara nu mi le-am mai putut depasi asa ca am cazut prada lacrimilor. Simteam un gol imens in inima pe care nu-l puteam umple cu nimic si simteam ca toata durerea lumii ma apasa pe coaste. Pierdusem ceva din mine si nu stiam ce si nici nu reuseam sa regasesc ceea ce pierdusem.

Am incetat sa ma mai inchid in sine asa ca am apelat la prieteni. Fie ca va vine sau nu sa credeti, exista in lume oameni carora chiar le pasa fara vreun motiv anume, le pasa fiindca esti tu si fiindca ei vor sa te protejeze. Asa ca incet, incet am inceput sa-mi revin.

Poate pana acum credeati ca fac acest post pentru a ma plange, dar nu. Stiu ca nu sunt singura care a trecut printr-o perioada de pierdere si vreau sa ajut pe cei care inca nu s-au regasit pentru ca nimic nu e mai rau decat sa treci printr-o durere imensa singur…

E greu la inceput, e greu sa vrei sa te ridici din pat si sa spui : ”Today will be worth it!” Simti ca oricum nu are nici un rost, dar crede-ma…zambeste…zambeste si spune ca totul va fi ok…e primul lucru pe care il poti face. Eu am inceput cu ceva ce imi place, iar acel lucru a fost un maraton Harry Potter. XD asta a functionat ca starter point pentru mine.

Am incercat sa imi tin mintea ocupata cu lucruri marunte…teme, curatenie, desenam, citeam…orice sa ma tina departe de gandurile negre. Si am invatat sa nu mai tin in mine…plangeam…imi cufundam capul in perna si lasam totul afara.

Mai tarziu am invatat sa ma iubesc, sa fiu in armonie cu mine, sa imbratisez fiinta imperfecta care sunt si sa ma accept asa cum sunt. Am facut asta pentru ca am realizat ca daca eu nu ma iubesc, nimeni altcineva nu o va face.

In cele din urma, incet, incet…am ajuns aici. Am realizat ca sunt ceea ce sunt, ca ceea ce s-a intamplat e in trecut si ca totul va fi bine. Poate acum e greu, dar va fi bine…stiu ca va fi…

Cu alte cuvinte, stiu ca uneori pare ca nu exista nici o scapare si ca totul se darama sub picioarele tale, dar (stiu ca va suna foarte clicheeic) fiecare sfarsit e un nou inceput.

Inconjoara-te de oamenii pe care ii iubesti si care te iubesc, fa ceea ce iti place, iubeste-te pe tine, accepta faptul ca exista si durere uneori…treci peste chiar daca pare imposibil. Eu cred in tine!

Cel mai trist lucru…

Exista o persoana pe care o cunosteam demult. Eram atat de indragostita incat nu vedeam cum trebuie. Cel mai trist lucru e ca…si el simtea la fel.

A fost usor la inceput. Tot ce trebuia sa face e sa radem la aceleasi lucruri tampite si de acolo iubirea se ocupa de tot. Nu ma mai simtisem niciodata atat de conectata de o alta persoana.

Intotdeauna spunea ca simtea ca si cum eram facuta pentru el, cat de incantat era de faptul ca ne cunoscusem. Eram atat de siguri de ceea ce simteam. Ar fi trebuit sa ne agatam de acea certitudine.

Nu exista niciodata un motiv cert din cauza caruia 2 persoane se departeaza. Dupa tot acest timp, am incercat sa mai caut raspunsuri. Acum stiu mai bine ca dragostea nu are garantie. Nu cand ai toata viata in fata.

Cateodata trebuie sa te dai la o parte si sa privesti totul intr-un mod obiectiv si filozofic. Si stiu ca dragostea pentru el m-a invatat ceva despre mine, si mi-a largit cunoasterea despre lume. Si daca a facut acelasi lucru si pentru el atunci nimic nu a fost in zadar.

I want…

1527052_593890830683782_1284437_nRecent am fost intrebata ”ce vreau”? Si am raspuns zicand ca vreu multe lucruri. Insa dandu-i timp acestui gand am venit cu o lista (I like making lists) asa ca vreau sa o impartasesc cu voi.

Vreau:…sa fiu frumoasa, sa nu mi fiu atat de nesigura si complexata, sa calatoresc, sa citesc cat mai mult, sa ma mut in Londra sau Tokyo, sa am o viata placuta, sa scriu povesti nemuritoare, sa beau ceai in fiecare dimineata, sa ma trezesc mereu cu zambetul pe buze, sa aduc fericire oamenilor, sa ma fac auzita, sa fiu inteleasa, sa fiu consolata cand e nevoie, sa fiu increzatoare….vreau sa fiu speciala. 🙂